Într-o lume normală, titlul de „Omul Meciului” se acordă unui jucător care și-a pus amprenta pe joc prin goluri, pase decisive sau intervenții magistrale. În etapa a 4-a însă, această regulă nescrisă a fotbalului a fost complet ignorată. Răzvan, deși a avut un meci de uitat, a fost votat omul partidei cu 28% din voturi. Cum s-a ajuns aici? Nimeni nu știe, dar hai să analizăm această enigmă fotbalistică.
Un meci de coșmar pentru Răzvan… și echipa lui
Dacă ar exista un clasament al ghinionului, Răzvan ar fi campion detașat. Echipa sa a pierdut fără drept de apel, iar prestația lui a fost cel puțin discutabilă. Fiecare pasă lungă trimisă părea că are GPS-ul setat spre adversari, fiecare duel aerian a fost câștigat de oricine altcineva, iar șuturile lui au ajuns mai aproape de nocturnă decât de poartă.
Și totuși, în mijlocul acestui haos, publicul a decis că el este omul meciului. Poate pentru că a fost singurul jucător care a reușit să mențină constant un lucru: nivelul scăzut al prestației sale.
Cum a reușit să-i învingă pe Corci și Mihai?
Duelul pentru titlul de „Omul Meciului” a fost destul de strâns, dar Corci și Mihai nu au avut nicio șansă. De ce? Să analizăm:
- Corci – a avut un meci decent, a fost implicat în câteva faze bune, dar nimic spectaculos.
- Mihai – a muncit enorm la mijlocul terenului, a recuperat mingi, dar cine își amintește de asta?
- Răzvan – nu a făcut nimic bine, dar a fost constant în acest lucru. Aparent, acest nivel de consecvență a fost suficient pentru a cuceri inimile votanților.
Și, bineînțeles, a contribuit și o strategie mai puțin obișnuită: a adus votanți cu autocarele să-l voteze! În timp ce Corci și Mihai se bazau pe meritul sportiv, Răzvan a preferat o abordare mai sigură. Microbuze pline cu fani entuziaști (sau poate doar mirați că au ajuns acolo) au fost văzute în fața stadionului, unde aceștia și-au făcut datoria „civică” la vot.
Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, ghinionul a lovit tabăra adversă: autocarele lui Corci au întârziat și nu au ajuns la timp pentru votare! Pe surse, se pare că fie GPS-ul a fost setat greșit, fie șoferii au luat o pauză de cafea prea lungă. Cert este că, în timp ce suporterii lui Răzvan deja sărbătoreau victoria, cei ai lui Corci încă se întrebau de ce sunt blocați pe un drum de țară la zeci de kilometri de stadion.
Dacă ar exista un premiu pentru cel mai „inspirațional” jucător – adică acel fotbalist care, prin jocul său, îi face pe suporteri să creadă că ar putea fi și ei profesioniști – Răzvan l-ar câștiga detașat. Nu doar pentru talentul său discutabil, ci și pentru talentul organizatoric de a-și aduce propriul electorat la urne și de a profita de „accidentele” logistice ale adversarilor!
Și, culmea, nici măcar Misu, cu papucii lui noi albaștri și două goluri marcate, nu a putut sta în calea lui Răzvan. Deși a încercat să impresioneze prin joc și execuții spectaculoase, realitatea a fost crudă: în fața unui sistem de vot bine pus la punct, nici cei mai buni jucători nu au avut vreo șansă!
Clasamentul rușinii și un paradox fotbalistic
Pentru a adăuga sare pe rană, Răzvan se află pe un loc direct retrogradabil în clasamentul jucătorilor acestui sezon. Practic, a fost votat omul meciului, dar se apropie vertiginos de titlul „Cel mai slab jucător al campionatului”. O adevărată ironie a sorții.
Într-un fotbal unde logica ar trebui să dicteze cine este cel mai bun, votul publicului ne-a demonstrat că orice este posibil. Poate oamenii au apreciat autoironia, poate l-au votat din milă sau poate, pur și simplu, au vrut să-și bată joc de sistem.
Concluzie: Răzvan, campionul absurdului
Răzvan nu a marcat, echipa lui a pierdut, cariera lui este în derivă, dar a fost ales omul meciului. Asta ne arată că fotbalul este imprevizibil, că fanii pot fi ironici și că, uneori, cel mai important lucru nu este să joci bine, ci să fii memorabil… într-un fel sau altul.
Poate data viitoare va reuși să câștige și un meci. Sau poate nu. Dar un lucru e sigur: nimeni nu poate explica acest titlu de „Omul Meciului” și tocmai de aceea ne place fotbalul!
2dor