Wimbledon 2025 s-a încheiat prematur pentru toți românii implicați în competiție. După un parcurs decent în tururile preliminare, Irina Begu, singura reprezentantă a României pe tabloul feminin, a fost eliminată în optimi de finală, punând astfel capăt speranțelor unui nou miracol pe iarba londoneză.
Dar nu doar pe terenul de joc s-au consumat povești românești. În culisele competiției, și Sorin, respectiv “Americanu”, doi tineri români implicați ca si copii de mingi la meciurile feminine, au avut parte de un final… mai puțin glorios.
Totul a început cu o promisiune riscantă. Convins de Americanu că la Wimbledon „nu se mai dă tare” de când Serena s-a retras, Sorin a acceptat rolul de copil de mingi, considerând că e o misiune simplă și fără pericole. „N-a mai murit nimeni de ani buni”, i-ar fi spus Americanu, încurajându-l.
Realitatea de pe teren s-a dovedit însă mult mai dură. Sorin, cu un corp descris chiar de el drept „magnet pentru mingi”, a rezistat doar 15 minute înainte de a fi lovit violent într-o zonă sensibilă, în urma unui serviciu cu peste 170 km/h. Incidentul a provocat amuzament în tribune, dar și compasiune, Sorin fiind scos de pe teren în aplauzele publicului, cu o pungă de gheață strategic plasată.
Americanu, pe de altă parte, a avut un alt tip de problemă. Mult prea zelos și nerăbdător, acesta a început să le dea mingile jucătoarelor într-un ritm care a stârnit proteste. Arbitrul de scaun a fost nevoit să-l avertizeze de mai multe ori, dar în cele din urmă, a fost exclus din turneu pentru „grăbirea excesivă a jocului”.
În mod surprinzător, singurul român rămas încă activ la Wimbledon este Flaviu – băiatul responsabil cu tunsul gazonului pe terenurile de antrenament. Deși muncitor și pasionat, Flaviu a întâmpinat o problemă serioasă: nu a fost lăsat să intre cu coasa lui, pe care o consideră „sfântă”.
„Am prins contractul, ce să fac acuma? Cosesc și cu cosele lor, da’ eu le-am zis de la început că vin cu a mea. Aia e coasă de suflet, o știu de mic, e cu mâner din salcâm și lamă de Făgăraș, n-are joc! Da’ englezu’ n-a vrut s-audă. Zice că nu-i omologată, că n-are certificare… Păi când iau eu o brazdă, se vede. Cu cosele lor tai ca-n joacă, nu simți vibrația.
Dar nu-i nimic, muncesc cu ce-mi dau, da’ sufletul meu rămâne la coasa mea. Când termin aici, mă duc direct la Moci, o iau și tai un teren să-mi treacă supărarea.”
Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
2dor